Un suflet de o rară frumusețe
Timofei s-a născut în familia lui Dumitru și Lucheria Ermurachii, fiind al cincilea și ultimul copil – o binecuvântare și o bucurie pentru părinții săi.
Copilăria i-a fost marcată de o pierdere cruntă: la doar 10 ani, și-a luat rămas bun de la tatăl său. Dar mama lui, Lucheria, o femeie puternică, severă și în același timp profund iubitoare, i-a fost scut și lumină. Ea i-a înrădăcinat în suflet dragostea de frumos, de omenie și de generozitate – valori care aveau să-l definească pe tot parcursul vieții.
Un om al datoriei și al respectului
După terminarea școlii din satul natal, Timofei a absolvit colegiul de comerț, activând cu dăruire în acest domeniu toată viața. Oricare ar fi fost provocarea, el și-a îndeplinit îndatoririle la înălțime, câștigându-și respectul și aprecierea tuturor celor cu care a lucrat.
În 1978, destinul i-a adus-o alături pe Tamara Lozan, fiica lui Artimon și Anastasia din satul vecin Cârnățenii Noi. Împreună au construit nu doar o casă frumoasă, ci un cămin plin de dragoste și bunătate. Au fost binecuvântați cu două fiice pe care le-a iubit la infinit, oferindu-le tot ce avea mai de preț: dragostea, înțelepciunea și exemplul unui tată devotat.
Timofei spunea cu mândrie: „Am cununat și botezat jumătate de sat!” – mărturie a rolului său în comunitate, a încrederii de care se bucura și a generozității cu care își deschidea inima și casa pentru toți.
Moștenirea unui suflet mare
Cel mai mult, Timofei și-a iubit copiii și nepoții. Pentru ei era gata să facă orice, iar zâmbetul lor era lumina ochilor săi. Era un om pe care te puteai sprijini, un prieten adevărat, un soț iubitor și un tată exemplar.
Un gol fără margini
Pe 4 mai 2016, Timofei a plecat la Domnul, lăsând în urma sa un gol imens și o durere fără margini. Totul a devenit mai trist fără el. Râsul său cald, sfaturile înțelepte, mâinile harnice – toate lipsesc nespus de mult.
Dar spiritul său trăiește în fiecare gest de bunătate, în fiecare amintire frumoasă, în fiecare învățătură pe care a lăsat-o celor dragi.
„Un om bun nu moare niciodată cu adevărat – el trăiește în inimile celor pe care i-a iubit și în sufletele celor pe care i-a atins cu lumina sa.”
Ești și vei fi mereu cu noi.